Generații. Trecut și viitor

Un mos in parc explica altora: Ba, hotul adevarat iti mai arunca si tie ceva, iti mai lasa si tie! Astia nu da la nimenea nimic. Un altul replica: Nuuu, asta e mana lu' Iohanis! Al treilea spune: Aseara in piata, bulangii aia, ca numai poponari erau, luptau impotriva bisericii. Poponarii dracului! Un al patrulea se alatura grupului si completeaza: Iohanis e de vina si cu Catu si cu poponarii, da' si cu virusu' asta. Primul: Nu mancai carnatii facuti la craciun la coasa? Mancai si jumari si acum le gasesti si la supermarket. Da' acummm...! S-a alaturat un altul, sunt sase. Zice: Ahaaa, ce armata am facut..., am mancat cea mai scarboasa mancare atunci, da' am facut armata pentru tara! Intrerupe discutia despre mancarea facuta in casa vs cea semi-preparata de la magazin.

Doua inse, cam la 60 de ani, pe o alta banca, discuta: - A murit o baba bolnava, a murit si da covid. - Baremi nu spun astia adevarul. Si trag din tigari. Pe o alta banca, o doamna cocheta isi numara banii pensiei data acum de postarita.

Un copilas de vreo 3-4 anisori se joaca alergand pe ,,sotronul" imprimat pe aleea parcului. Vorbeste pe limba lui si alearga. In timp ce copilul e in lumea lui fara griji, unul din grup merge la o alta banca si-l abordeaza pe un altul: Tara a esuat? Da' cine esti tu, ba, Iohanis, sa spui asta?! Nicidecum nu-si pune intrebarea: Oare nu noi, cetatenii, am esuat in a ne apara statul? Dar, ca intotdeauna, altii sunt de vina. Nuuu, noi nu..., nu suntem de-aici si nici n-am fost pe-aici! Vezi ba ca iti cade telefonul si nu mai ai cu ce sa intri la restaurant! Nu mai ai ce arata. Cica ironie, zeflemea, sarcasm sau ce-o fi crezand mosul. Ala indeasa telefonul adanc in buzunar, tacand.

Intrebarile sunt: ce tara am primit in acea Duminica Fatala, fiind adolescenti? Cum si daca o preiau adolescentii de acum? Ce tara lasa acestia copilului care acum se joaca in lumea lui fara griji? Si de restul nepasarea celor ce nu si-au aparat Statul inca din anii '90.